Saturday, March 19, 2011

Think twice! Don't!




Suntem creatii ale societatii in care ne nastem si traim si definitii ale celor care ne-au crescut si ne-au indrumat primii pasi.
Primele materiale educationale au fost povestile cu printese, feti-frumosi si balauri ori zmei. Apoi au urmat lectiile de morala religioasa, orele de cultura civica si vesnica ora de dirigentie. Toate au avut un scop comun in educatia noastra, acela de a ne invata ca exista Bine si Rau.

Am vazut de curand un material video educational in care se vorbea despre 3 minciuni pe care le auzim inca din copilarie:
1. Banii sunt un lucru rau.
Cine n-a auzit pana acum expresiile: "banii n-aduc fericirea", "banul e ochiul diavolului"?
Bine,bine... n-aduc fericirea, dar cu ce e mai presus saracia? Daca sunt diabolici, de ce sunt binecuvantati ori de cate ori se face un lucru bun cu ei? Nu banul ne defineste ca oameni, ci educatia primita. Nu banii te indeamna sa faci bine sau rau, ci personalitatea ta. Daca esti un om bun sau rau, banii ii vei folosi pentru a te exprima in felul tau.

2. Trebuie sa muncesti pe branci pentru a-ti indeplini visele.
Nu trebuie sa muncesti mult, ci doar corect. Nu cred ca e nevoie sa te izbesti de un zid pana il dobori. Mai bine il ocolesti si-ti vezi de drum. Asta inseamna sa iti alegi un scop si ajungi acolo prin mici corectii ale traseului initial("reconfigurare traseu" cum ar spune GPS-ul).

3. Trebuie sa te schimbi pentru a obtine ceea ce vrei.
Ai propriile credinte, principii si idealuri. Daca nu iti sunt impartasite de ceilalti nu inseamna ca trebuie sa te schimbi. Trebuie sa schimbi mediul in care traiesti, oamenii din jurul tau. Oricat de ciudat ti se pare, asta trebuie sa faci. Am sa folosesc un exemplu din materialul de care va spuneam: ai un acvariu si observi ca pestii se imbolnavesc. Cum rezolvi aceasta problema? Actionezi asupra mediului in care traiesc pestii tai. Incerci sa-i vindeci schimbandu-le calitatile apei. Deci, scapa de tot ce este toxic in jurul tau!

In timp ce urmaream acel material educational, mi-am amintit de o alta "povata" a copilariei: "gandeste-te de doua ori inainte de a face un lucru!".
Cu totii am fi tentati sa credem ca este un sfat foarte bun. Doar ca nu este chiar asa. Gandindu-ne de doua sau mai multe ori la ceea ce urmeaza sa facem anulam o calitate naturala a omului: instinctul.
De cate ori ati reusit sa va ascultati instinctul? De cate ori ati actionat conforma primului gand care v-a trecut prin minte? De cate ori? Cred ca foarte rar, daca nu chiar niciodata. Instinctul e un fenomen greu de inteles. Efectele actiunilor bazate pe instinct au urmari deosebite asupra noastra. Unii numesc aceste efecte: minuni. Sunt minuni pentru ca apar foarte rar si ies in evidenta prin contrastul lor cu ceea ce se intampla de obicei in vietile noastre.
Instinctul este anulat de teama de esec. De mici suntem invatati ca pentru a reusi in viata trebuie sa urmam legile scrise si nescrise ale societatii in care traim. Nu spun ca legile sunt rele, doar ca fiecare dintre noi percepem succesul diferit fata de ceilalti. Nu vreau sa fiu "obligat" sa obtin o functie de director, preot, doctor, general, etc... pentru a fi fericit. Fericirea o construiesc singur, dupa bunul plac.
Ca sa scapam de teama de esec trebuie sa ne "antrenam" mintea pentru a percepe instinctul si a-l accepta. Oricat de hilar sau ciudat ar suna, sunt convins ca instinctul este o calitate cu care ne nastem. Daca nu avem grija de el, il pierdem in agonia vietii de zi cu zi.

Am sa va dau un exemplu: in urma cu 4 ani, inainte de sarbatorile de iarna, am castigat o suma consistenta de bani. Nestiind exact ce sa fac exact cu ei am hotarat sa-i investesc. Cel mai usor ar fi fost sa-i cheltui, dar m-am decis sa-i investesc in ceva care sa-mi aduca atat profit cat si satisfactie. Fara sa am un scop anume, am urmarit cativa ani la rand cursul Euro/Leu, exact in perioada sarbatorilor. Din informatia pe care o acumulasem de-a lungul anilor stiam ca Leul se intareste in acea perioada, ca apoi sa se deprecieze. Romanii care lucreaza peste hotare vin in tara de sarbatori si aduc cu ei foarte multi bani. Dupa plecarea lor, banii din "piata" sunt mai putini si astfel euro isi recapata fortele. Nu-ti trebuie scoala ca sa stii asta. Asa ca m-am gandit ca ar fi o afacere buna sa cumpar euro in decembrie, exact cu cateva zile inainte de Craciun si sa-i schimb in lei in ianuarie - februarie. Instinctual am crezut ca este o afacere fosrte buna, cu risc minim. Luasem deja hotararea. Constientul imi spunea ca voi face asta si voi avea parte de un succes. In acel moment au intervenit paradigmele care imi condusesera viata, din subconstient. In cateva momente am inceput sa am indoieli in ceea ce privea investitia mea. Teama de esec a trecut la conducere si deja nu mai eram sigur daca vreau sa-mi asum acel risc, oricat de mic ar fi el. Am dus o lupta crancena cu subconstientul meu, care in cele din urma a invins. Cautand parca o confirmare ca decizia pe care o luasem era cea buna, am cerut sfatul tatalui meu, insa fara a-i spune care era decizia mea. Mi-a zis ca e riscant, ca nu se merita sa risc atat de mult si ca mai bine ii bag intr-un cont de banca si-i las sa stranga dobanda. Atat mi-a trebuit...primisem confirmarea ca nu trebuie sa risc atat de mult. Fiind totusi un mic rebel, stiam ca daca ii pun la caldurica intr-un cont nu voi avea nici o satisfactie, iar profitul ar fi fost minim, asa ca i-am cheltuit si nu am avut nevoie de foarte mult timp pentru asta. De curiozitate, exact in perioada in care pusculita era aproape goala, pe la jumatatea lunii februarie, am cautat informatia despre evolutia cursului valutar in perioada sarbatorilor. Cred ca va puteti da seama ce am "descoperit". Investitia mea ar fi fost una profitbila, peste calculele mele initiale.

Mi-am ucis instinctul si m-am lasat coplesit de teama de esec. Nu am fost suficient de puternic pentru a-mi asuma riscul. Iar aceasta este doar una dintre greselile de aceste gen pe care le-am facut de-a lungul anilor. Din acel moment mi-am propus sa lucrez mai mult cu mine, sa ii ofer instinctului o sansa. Nu am reusit asta peste noapte si chiar si acum am anumite "banuieli" asupra deciziilor pe care le iau, dar in mai putin de 40 de zile voi vedea daca am reusit ca macar o data sa imi acum riscul, sa-mi ascult instinctul si sa-l urmez.

Tuesday, March 1, 2011

Inspirational Video: The 9 Timeless Secrets to be Happy

Friday, February 18, 2011

Tapping World Summit

Cei mai multi dintre noi ajungem sa credem ca nu meritam o viata mai buna, ca nu suntem facuti pentru a fi fericiti. Problemele de sanatate, cele emotionale si provocarile financiare ne opresc din drumul spre fericire si traim astfel cu impresia ca "mai bine de-atat nu se poate" pentru noi, ci doar pentru "ceilalti". Cine sunt ei?


Citind aceste randuri stiu sigur ca esti unul dintre cei care doresc sa schimbe ceva. Esti deja in cautarea unor solutii care sa iti imbunatateasca modul de viata. Ce rezultate ai obtinut pana acum? Ai tot ce-ti doresti? Crezi ca in viata poti obtine absolut orice vrei?

Ei bine, sunt aici sa te invit la Tapping World Summit, adica 10 zile de training in care vei afla raspunsuri la intrebari pe care nici nu stiai ca le ai. Te invit la un seminar online gratuit, menit sa te ajute in dezvoltarea ta personala si in depasirea unor temeri bine intiparite in subconstient.



Pentru mai multe detalii, da click pe imagine!




Thursday, February 17, 2011

Spune ce gandesti!




…sau arta de a fi putin nebun.
Te provoc sa iti imaginezi cum ar arata o zi din viata ta in care sa spui tot ce gandesti, oricui. Cum te-ai simti? Ce crezi ca s-ar intampla? Ai rezista mai mult de 5 minute in fata unei persoane careia ii impartasesti toate gandurile tale? …si nu numai gandurile, ci si pasii urmati de “logica” ta? Cum crezi ca ar reactiona persoana respectiva?
Sa spunem ca e cel/cea mai bun/a prieten/a al/a tau/ta. Cel mai probabil ca la inceput ar incerca sa te inteleaga. Apoi ar urma intrebarea “normala”: “- Esti bine?”. Zambetul putin mirat va insoti cu siguranta intrebarea. Tu ar trebui sa pastrezi linia “sinceritatii” si sa ii explici ceea ce faci. Mimica persoanei din fata ta s-ar schimba pe parcursul explicatiei? …cel mai probabil.  Daca ai reusi sa-ti pastrezi seriozitatea in conversatie, crezi ca zambetul s-ar transforma in ingrijorare? Daca da, inseamna ca el/ea este un/o prieten/a adevarat/a? Ar incerca sa te “ajute” sau ar cere ajutorul celorlalti buni prieteni/e din “trib”? Ei cum crezi ca ar reactiona la povestea ei? Dar dupa discutia “sincera si dezarmanta” cu tine?
Sa zicem ca in fata ta sta un/o coleg/a de birou/scoala. Cum crezi ca ar reactiona daca intr-o buna zi i-ai spune tot ce gandesti? Te-ar asculta mai mult de 30 de secunde? Daca da, de ce crezi ca ar face-o? Pentru ca ii pasa, dar nu ti-a aratat asta niciodata? Sau pentru ca ii oferi un spectacol inedit care cu siguranta se va transforma in subiectul favorit al barfei zilnice? Sau pur si simplu te-ar lasa in “plata Domnului” pentru ca esti putin sarit/a de pe fix. Stia asta despre tine, dar acum tu ii confirmi. Reactia ar putea fi si alta, un pic dusa spre extrem. Te-ar asculta un timp, dupa care s-ar simti jignit/a pentru ca tu ii observi privirea nedumerita si incepi sa ii spui ce “fete” face. Si ii explici si de ce!
Daca ai face asta in fata unui sef? De fapt, mai intai sa te intreb… ai avea curajul? Te-ar trimite acaasa? Ti-ar oferi un pahar cu apa si o pastila? Te-ar ameninta cu sanctiuni grave? Ar chema ambulanta? Te-ar trimite la psiholog? Dar poate seful/a e “de treaba”. Ti-ar zambi si si-ar vedea de-ale lui/ei. Presupun ca exista si astfel de sefi, nu?
Daca ai face asta in fata unui politist? Crezi ca la un moment dat te-ar aresta? Nu? Sincer? Nu ai nici un gand necurat? Ok, sa zicem ca nu ai. Dar o escorta pana la sectia “agitati” crezi ca s-ar obosi sa-ti ofere? Cred ca da, atata timp cat nu este un burtos de la circulatie (fara suparare pentru soferii surprinsi in intersectie).
Daca i-ai spune tot ce gandesti unui preot, te-ai spovedi? Cum crezi ca ar reactiona (nu cum ar trebui sa reactioneze)? Se prevede o exorcizare?
Cred ca oricine ar sta in fata ta, cu o “mica” exceptie, ar considera ca ceva nu este in regula cu tine. Sinceritatea completata cu informatia exagerat de exacta este dezarmanta. Cred ca nu ti-ar lua prea mult timp pana sa observi ca cei de langa tine te considera “un pic nebun”, in cel mai fericit caz.
Care crezi ca ar fi exceptia?
Imagineaza-te in fata unui copil. Incearca sa ii spui tot ce gandesti. Ai sa observi cu totul alte reactii. Si nu vor fi doar reactii fizice. Pregateste-te de un val de intrebari care sa te ajute sa “povestesti”. Copiii sunt surse de atractie a informatiei. Tocmai le vorbesti “pe limba lor”. Probabil ca dupa putin timp ai sa cedezi tu, daca nu cumva te-ai pregatit, in prealabil, de “atacul” micutului.
Incearca! Eu m-am distrat (si ingrozit) copios!

66 de adevaruri despre viata





Cu totii primim educatie. O parte din noi adaugam experiente si credinte personale. Astfel ne formam!
Iata 66 de adevaruri pe care le-am descoperit despre viata, pana acum:
1. Nu poti schimba oamenii, iar daca incerci, faci o mare greseala.
2. Este de o suta de ori mai greu sa arzi caloriile decat sa-ti stapanesti pofta de a le consuma.
3. Daca vorbesti cu un strain, exista posibilitatea ca acesta sa stie mult mai multe despre subiectul discutiei.
4. Cele mai ieftine si cele mai scumpe produse sunt, de obicei, cele mai proaste afaceri.
5. Toata lumea prefera o persoana care stie sa ajunga imediat la subiect (in discutie).
6. Starile proaste vor veni si vor pleca de-a lungul intregii vieti, dar, daca fortezi eliminarea lor, acestea se vor adanci si vor dura mai mult.
7. Copii sunt creaturi cu adevarat oneste, pana cand ii invatam noi cum sa nu mai fie.
8. Tipetele inrautatesc intotdeauna lucrurile.
9. Cand te gandesti cu teama la ce parere vor avea altii despre tine, de fapt te gandesti la ce parere o sa ai TU despre tine.
10. Orice problema intampini, esti principalul responsabil, indiferent de cine a cauzat-o.
11. Niciodata nu trebuie sa te lupti cu mai mult de un moment, deodata.
12. Daca nu te indoiesti macar o data de convingerile tale, inseamna ca gresesti enorm.
13. Nimeni nu traieste intr-o cunoastere deplina.
14. Cinismul este mult prea “la indemana” pentru a fi folositor.
15. Fiecare figura pe care o vezi pe strada, reprezinta o poveste cel putin la fel de fascinanta si de complicata ca a TA.
16. Cand urasti ceva, esti raspaltit cu aceeasi moneda, fie ca e vorba de oameni, situatii sau simple obiecte neinsufletite.
17. Impodobim/ Infrumusetam totul, de parca ar fi o regula.
18. Actul de furie ne dezvaluie slabiciunea caracterului.
19. Nu putem distruge planeta, dar ii putem distruge capacitatea de a ne tine in viata… ceea ce facem deja.
20. O persoana care nu se simte bine intr-un anumit moment/cadru, se enerveaza si devine agitata.
21. Cei care se plang cel mai mult, realizeaza cele mai putine lucruri bune in viata.
22. Daca lasi balta o activitate, aceasta devine imposibila.
23. Cardul de credit devoreaza suflete.
24. Mare parte a lucrurilor pe care le vedem sunt de fapt inchipuri ale gandirii, adica vedem ceea ce credem ca vedem.
25. Persoana care nu se teme sa prezinte lumii o versiune cinstita a ei, este rara precum diamantul.
26. Viciul cel mai intalnit in lume este nevoia de confort. Acesta distruge vise si oameni.
27. Cea mai mare inventie din istoria omenirii este: limbajul.
28. Reprosul este distractia preferata a celor ce urasc responsabilitatile.
29. Toti cei pe care ii cunosti sunt mai buni ca tine la “ceva”.
30. Dovada nu este nimic altceva decat o colectie de opinii care se potriveste cu a ta.
31. Cunostinta este credinta, nimic mai mult.
32. A-ti tolera dorinte nu este acelasi lucru cu a fi egoist.
33. Animalul accepta ceea ce este, cu usurinta, spre deosebire de om, care tot timpul incearca sa devina altcineva.
34. Auto-evaluarea si auto-educatia sunt singurile cai pentru a iesi din mizerie.
35. Oricine ai fi, vei muri. Pentru a sti si a intelege asta trebuie sa traiesti.
36. Organizarea poate imbunatati, in mare masura, viata  oricarei persoane.
37. Orice adevar, oricat de profund ar fi el, daca este repetat la infinit, devine o simpla banalitate si te face “sa-ti dai ochii peste cap”. Filozofia ramane.
38. Oamenii care sufera, provoaca la randul lor suferinta celorlalti. Alinarea propriei suferinte ii va tine ocupati.
39. Proprietatile, prietenii si experientele de mare calitate, sunt binevenite in orice cantitate.
40. Daca nu esti fericit cand esti singur, nu vei fi fericit nici intr-o relatie.
41. Chiar daca nu platesti cu bani, nimic nu e gratuit, pentru ca platesti cu “timp”.
42. Emotiile ne fac mai puternici in a accepta sau a respinge ceva.
43. Viciul este considerat de societate drept o problema mult mai mare de cat este de fapt. Se regaseste in fiecare persoana, sub diferite forme si nume.
44. Nevoia de a-i pedepsi pe altii are mult mai mult de-a face cu eliminarea propriilor frustrari, decat cu corectarea comportamentului.
45. In mod implicit, oamenii gandesc mult prea mult.
46. Unul din lucrurile valoroase ale vietii, care merita orice cost, este salteaua patului pe care vei petrece o treime din viata.
47. Nu este nimic mai rau decat a nu avea prieteni.
48. Denigrarea unei persoane este un act de mare violenta.
49. Daca incerci sa pari a fi altceva decat ceea ce esti, devii un ipocrit.
50. Dreptatea se obtine foarte greu, desi este inventia oamenilor. Nu putini sunt cei care incearca sa-i distruga pe cei ce o cer.
51. De obicei, copii inteleg exact ceea ce le spui, daca o faci intr-o propozitie, maxim doua.
52. Injuraturile ocazionale te fac sa pari un prost.
53. Cuvintele sunt foarte puternice. O remarca cruda poate lasa urme adanci, definitive.
54. Ingredientul secret este de obicei untul, in cantitati… obscene.
55. Merita sa incerci si a doua oara o mancare ce nu ti-a placut “din prima”. Trebuie doar sa schimbi bucatarul.
56. Problemele din viata ta sunt mai putin dureroase decat teama ce le-a precedat.
57. Cand iti incalci promisiunile facute tie, esti dezamagit. Cand asta devine un obicei, ajungi sa te urasti!
58. 9 din 10 temeri pe care le-ai avut, s-au dovedit inutile. 9 din 10 probleme ce si-au facut aparitia in viata ta, nu le-ai anticipat.
59. Nu poti sa-ti ascunzi starea proasta de persoanele care te cunosc foarte bine, dar cel putin poti fi politicos.
60. Uneori trebuie sa indepartezi anumite persoane din viata ta, chiar si din familie.
61. Nu are rost sa termini de citit o carte care nu-ti place. Viata e prea scurta. “Inghite-ti” mandria si las-o deoparte, necitita!
62. Viata e o calatorie solitara in care ai parte de multi vizitatori, insa doar o parte dintre ei sunt “de drum lung”.
63. Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poti face pentru copii tai este sa-i duci in excursii. Nu sunt parinte, dar am fost candva copil.
64. Einstein a fost mai mult intelept decat inteligent si astfel a devenit un geniu.
65. O metoda foarte buna de a te tortura este aceea de a-ti dori ca totul sa fie altfel.
66. Daca-ti omori timpul, dai dovada de o cruzime nemaipomenita, pentru ca timpul este nepretuit si nu se-ntoarce niciodata.

Dumnezeu vs Stiinta





Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator:
- Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze… Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “Nu”.
- De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu…
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da!
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat: Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat: “Da”.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
- Crezi in Iisus Hristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
- Nu, dle, nu L-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, L-ai gustat sau L-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da!
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein.