Suntem creatii ale societatii in care ne nastem si traim si definitii ale celor care ne-au crescut si ne-au indrumat primii pasi.
Primele materiale educationale au fost povestile cu printese, feti-frumosi si balauri ori zmei. Apoi au urmat lectiile de morala religioasa, orele de cultura civica si vesnica ora de dirigentie. Toate au avut un scop comun in educatia noastra, acela de a ne invata ca exista Bine si Rau.
Am vazut de curand un material video educational in care se vorbea despre 3 minciuni pe care le auzim inca din copilarie:
1. Banii sunt un lucru rau.
Cine n-a auzit pana acum expresiile: "banii n-aduc fericirea", "banul e ochiul diavolului"?
Bine,bine... n-aduc fericirea, dar cu ce e mai presus saracia? Daca sunt diabolici, de ce sunt binecuvantati ori de cate ori se face un lucru bun cu ei? Nu banul ne defineste ca oameni, ci educatia primita. Nu banii te indeamna sa faci bine sau rau, ci personalitatea ta. Daca esti un om bun sau rau, banii ii vei folosi pentru a te exprima in felul tau.
2. Trebuie sa muncesti pe branci pentru a-ti indeplini visele.
Nu trebuie sa muncesti mult, ci doar corect. Nu cred ca e nevoie sa te izbesti de un zid pana il dobori. Mai bine il ocolesti si-ti vezi de drum. Asta inseamna sa iti alegi un scop si ajungi acolo prin mici corectii ale traseului initial("reconfigurare traseu" cum ar spune GPS-ul).
3. Trebuie sa te schimbi pentru a obtine ceea ce vrei.
Ai propriile credinte, principii si idealuri. Daca nu iti sunt impartasite de ceilalti nu inseamna ca trebuie sa te schimbi. Trebuie sa schimbi mediul in care traiesti, oamenii din jurul tau. Oricat de ciudat ti se pare, asta trebuie sa faci. Am sa folosesc un exemplu din materialul de care va spuneam: ai un acvariu si observi ca pestii se imbolnavesc. Cum rezolvi aceasta problema? Actionezi asupra mediului in care traiesc pestii tai. Incerci sa-i vindeci schimbandu-le calitatile apei. Deci, scapa de tot ce este toxic in jurul tau!
In timp ce urmaream acel material educational, mi-am amintit de o alta "povata" a copilariei: "gandeste-te de doua ori inainte de a face un lucru!".
Cu totii am fi tentati sa credem ca este un sfat foarte bun. Doar ca nu este chiar asa. Gandindu-ne de doua sau mai multe ori la ceea ce urmeaza sa facem anulam o calitate naturala a omului: instinctul.
De cate ori ati reusit sa va ascultati instinctul? De cate ori ati actionat conforma primului gand care v-a trecut prin minte? De cate ori? Cred ca foarte rar, daca nu chiar niciodata. Instinctul e un fenomen greu de inteles. Efectele actiunilor bazate pe instinct au urmari deosebite asupra noastra. Unii numesc aceste efecte: minuni. Sunt minuni pentru ca apar foarte rar si ies in evidenta prin contrastul lor cu ceea ce se intampla de obicei in vietile noastre.
Instinctul este anulat de teama de esec. De mici suntem invatati ca pentru a reusi in viata trebuie sa urmam legile scrise si nescrise ale societatii in care traim. Nu spun ca legile sunt rele, doar ca fiecare dintre noi percepem succesul diferit fata de ceilalti. Nu vreau sa fiu "obligat" sa obtin o functie de director, preot, doctor, general, etc... pentru a fi fericit. Fericirea o construiesc singur, dupa bunul plac.
Ca sa scapam de teama de esec trebuie sa ne "antrenam" mintea pentru a percepe instinctul si a-l accepta. Oricat de hilar sau ciudat ar suna, sunt convins ca instinctul este o calitate cu care ne nastem. Daca nu avem grija de el, il pierdem in agonia vietii de zi cu zi.
Am sa va dau un exemplu: in urma cu 4 ani, inainte de sarbatorile de iarna, am castigat o suma consistenta de bani. Nestiind exact ce sa fac exact cu ei am hotarat sa-i investesc. Cel mai usor ar fi fost sa-i cheltui, dar m-am decis sa-i investesc in ceva care sa-mi aduca atat profit cat si satisfactie. Fara sa am un scop anume, am urmarit cativa ani la rand cursul Euro/Leu, exact in perioada sarbatorilor. Din informatia pe care o acumulasem de-a lungul anilor stiam ca Leul se intareste in acea perioada, ca apoi sa se deprecieze. Romanii care lucreaza peste hotare vin in tara de sarbatori si aduc cu ei foarte multi bani. Dupa plecarea lor, banii din "piata" sunt mai putini si astfel euro isi recapata fortele. Nu-ti trebuie scoala ca sa stii asta. Asa ca m-am gandit ca ar fi o afacere buna sa cumpar euro in decembrie, exact cu cateva zile inainte de Craciun si sa-i schimb in lei in ianuarie - februarie. Instinctual am crezut ca este o afacere fosrte buna, cu risc minim. Luasem deja hotararea. Constientul imi spunea ca voi face asta si voi avea parte de un succes. In acel moment au intervenit paradigmele care imi condusesera viata, din subconstient. In cateva momente am inceput sa am indoieli in ceea ce privea investitia mea. Teama de esec a trecut la conducere si deja nu mai eram sigur daca vreau sa-mi asum acel risc, oricat de mic ar fi el. Am dus o lupta crancena cu subconstientul meu, care in cele din urma a invins. Cautand parca o confirmare ca decizia pe care o luasem era cea buna, am cerut sfatul tatalui meu, insa fara a-i spune care era decizia mea. Mi-a zis ca e riscant, ca nu se merita sa risc atat de mult si ca mai bine ii bag intr-un cont de banca si-i las sa stranga dobanda. Atat mi-a trebuit...primisem confirmarea ca nu trebuie sa risc atat de mult. Fiind totusi un mic rebel, stiam ca daca ii pun la caldurica intr-un cont nu voi avea nici o satisfactie, iar profitul ar fi fost minim, asa ca i-am cheltuit si nu am avut nevoie de foarte mult timp pentru asta. De curiozitate, exact in perioada in care pusculita era aproape goala, pe la jumatatea lunii februarie, am cautat informatia despre evolutia cursului valutar in perioada sarbatorilor. Cred ca va puteti da seama ce am "descoperit". Investitia mea ar fi fost una profitbila, peste calculele mele initiale.
Mi-am ucis instinctul si m-am lasat coplesit de teama de esec. Nu am fost suficient de puternic pentru a-mi asuma riscul. Iar aceasta este doar una dintre greselile de aceste gen pe care le-am facut de-a lungul anilor. Din acel moment mi-am propus sa lucrez mai mult cu mine, sa ii ofer instinctului o sansa. Nu am reusit asta peste noapte si chiar si acum am anumite "banuieli" asupra deciziilor pe care le iau, dar in mai putin de 40 de zile voi vedea daca am reusit ca macar o data sa imi acum riscul, sa-mi ascult instinctul si sa-l urmez.
